Ultima actualizare în Miercuri, 14 Septembrie 2011 20:36
Miercuri, 14 Septembrie 2011 20:10
Crearea de ţesături din bumbac, in sau lână pentru uz gospodăresc sau realizarea hainelor, precum şi decorarea acestora cu motive interesante specifice zonei reprezintă o veche îndeletnicire a femeilor de aici.
Războiul de ţesut se montează doar iarna, cand mâinile pricepute ale femeilor dau naşterea la obiecte diverse, precum ştergare tradiţionale, feţe de masă, traiste sau piese de îmbrăcăminte specifice portului popular.
Arta ţesutului şi a broderiei a fost transmis generaţii de-a rândul de la mamă la fiică, însă în present mai există puţine femei care practivă acest meşteşug.
Creatoare populare:
Olăritul este unul din meşteşugurile tradiţionale ale ţării noastre, care se bucură şi astăzi de preţuire.
Mentalitatea populară privea creaţia divină ca fiind o artă ceramică. Omul primordial nu era decât o bucată de lut ănsufleţită, numele lui Adam fiind pus în reşaţie cu termenul ebraic adamah (pământ roşu).
Pe teritoriul acoperit de Munţii Pădurea Craiului acest meşteşug se mai practică doar în zona Vadu Crişului (ceramica albă). Proprietăţile specifice lutului din această zonă face ca prin ardere să rezulte o ceramică albă, unică în Europa. Vadu Crişului a fost unul din cele mai mari centre de olărit din judeţ, iar în prezent doar 3 familii mai practică acest meşteşug.
Creatori populari
Lemnul este o materie primă foarte accesibilă, şi este foarte des folosit în gospodărie. În timp s-au dezvoltat câteva meşteşuguri cu un anume specific, adaptate anumitor zone, cerinţe şi materialelor disponibile. Dintre acestea cele care se mai practică sunt lădăritul, scărăritul şi, mai ales în rândul populaţiei rrome, realizarea lingurilor, căucelor şi coveţilor din lemn.
În multe sate se găsesc meşteri care realizeazã şi mobilă din lemn. Există, de asemenea, tineri sculptori care se inspiră din arta populară pentru creaţii moderne.
Creatori populari:
Obicei străvechi în satele româneşti, realizarea de podoabe din mărgele se adresează mai mult femeilor, care le fac manual şi le poartă – în special la sărbători. De cele mai multe ori vom găsi fete care le confecţionează pentru a-şi arăta măiestria în faţa feciorilor la hora satului. Există şi ornamente din mărgele pentru pălării bărbăteşti.
Tradiţionale în această zonă sunt zgărdanele cu mărgele roşii, albe, negre şi verzi, cu motive geometrice (cumpăna, prescura). Cele mai complicate zgărdane sunt cele „cu colţi”, a căror realizare implică multă migală şi sunt confecţionate de către adevăratele creatoare populare.
Există şi tinere fete care realizează, în aceeaşi tehnică, podoabe moderne, uneori inspirate din arta populară.
Creatoare populare:
Înfrumuseţarea ouălor este un obicei preistoric preluat mai târziu de Creştinism – ouăle sunt jertfite şi mâncate sacramental la sărbătorile pascale. Meşteşugul înfrumuseţării ouălor pentru Paşti cuprinde mail multe etape şi începe cu alesul şi pregătirea oălor, continuând cu vopsitul acestora (cel mai adesea cu vopsele obţinute din plante) şi încondeierea propriu-zisă, cu ceară de albine.
Culorile utilizate iniţial erau galbenul şi roşul,culori care simbolizează trecerea soarelui pe cer, de dimineaţă până la apus.
În multe localităţi, acest meşteşug se practicã anual în Vinerea Mare. Sunt sate unde, prin priceperea ţărăncilor noastre, încondeiatul ouălor a ajuns o artă. Putem aminti în acest sens: Drăgoteni, Budureasa, Roşia.
În satul Drăgoeni, anual, în Vinerea Mare are loc un festival şi un concurs de încondeiat ouă.
Creatoare populare:
Pictura de icoane pe sticlă şi lemn a fost mereu asociată cu viaţa monahală din anumite centre din ţară, cel mai cunoscut fiind la Mănăstirea Nicula – vestită şcoală de iconari. Pictura pe sticlă (naivă) a fost practicată uneori şi de ţăranii cu talent în arta decorării sticlei sau lemnului, reprezentând scene din viaţa sfinţilor sau chiar muncile zilnice.
Icoane deosebit de frumoase, pictate pe lemn, în tradiţia românească, pot fi admirate şi azi în unele biserici de lemn din judeţ, Unele au fost realizate de profesionişti ai artei veniţi din alte colţuri ale ţării. Între aceştia o figură aparte o reprezintă David Zugravu, care a pictat icoane pe lemn şi biserici în zona Beiuşului.
Creatori populari:
Există, în Bihor, un instrument muzical care dă un specific anume muzicii populare de aici: vioara cu goarnã. Deşi nu este autohton, acest instrument şi-a lăsat amprenta asupra folclorului bihorean recent. Din păcate mai există puţini meşteri de viori cu goarnă (Dorel Codoban, Lazuri de Roşia).
Alte instrumente realizate manual – în tradiţia românească, ungurească sau purtând semnul creativităţii tinerilor care duc meşteşugul mai departe - sunt fluierul din lemn, naiul, toba din piele, drâmba, ţitera, tulnicul moţesc şi nu numai.
Dacă aveţi curiozitatea să căutaţi elemente ale folclorului bihorean autentic prin sate – în special în satele mai izolate – mai aveţi şanse să găsiţi, în special, bătrâni care vă pot face demonstraţii ilustrative. Surprinzător este însă faptul că cele mai vechi cântece nu sunt acompaniate de nici un instrument, fiind interpretate doar vocal.
Creatori populari:
Proiect finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European.
Conţinutul acestui site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Mecanismului Financiar SEE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.
Pentru informaţii oficiale despre Mecanismul financiar SEE şi Programul Norvegian de Cooperare, accesati:
http://www.eeagrants.org
WebDesign by Mafi